Deoarce ingrijirea si vindecarea animalului bolnav raman, desigur, indatoriri ale medicului, acest articol nu se doreste sa fie decat o sumara initiere in patologia canina, omul devenind astfel mai atent fata de prietenul sau devotat, observand imediat primele semne ale bolii, informand la timp medicul chiar despre cele mai neinsemnate suferinte ale cainelui sau. Unele boli pot fi prevenite si vom afla imediat cum, citind cu atentie cele ce urmeaza. Diagnosticarea precoce este, ca si in medicina umana, lucrul cel mai important in vindecarea unei afectiuni. Crescatorul care-si iubeste cainele il ingrijeste si, cunoscandu-i manifestarile (obiceiurile) normale, poate descoperi cu usurinta, de la inceput, aparitia unei suferinte.
Un caine sanatos are, in primul rand, ochii (inclusiv pleoapele) curati(te), are o privire atenta si vioaie, limpede si patrunzatoare, latratul clar, pielea supla si elastica, parul lucios si pofta de mancare normala. Este plin de energie, se misca vioi, se joaca si aproape ca "vorbeste" cu stapanul sau.
Trufa este rece si umeda, fara secretii, gura de euloare roz si bine umezita ; respiratia, prin miscarile respiratorii ale toracelui (10-30 pc minut), se efectueaza regulat si, uneori, cu gura deschisa. Cand afara este foarte cald si temperatura aerului este ridicata, respiratia se accelereaza, cainele sta cu gura deschisa, iar limba scoasa nu trebuie considerata un semn de boalii. Scaunul este legat (nici prea tare, dar nici moale), de culoare galben-bruna, iar urina este limpede, usor citrina. Un caine sanatos defeca o data sau de doua ori pe zi si urineaza de patru-cinci ori. Temperatura normala este de 38°-39,2°C. Verificarea ei se face cu termometrul veterinar, prin introducerea in rect a partii cu mercur, astfel incat sa vina in contact direct cu mucoasa. Pulsul variaza si el odata cu varsta: 110-120 pulsatii pe minut la catei, 90-100 la cainele adult si 70-80 la cainele batran. De retinut ca bataile cardiace la animalul sanatos nu sunt ritmice, aritmia cardiaca fiind fiziologica.
Un caine bolnav se recunoaste dupa urmatoarelc semne: sta retras, este trist, abatut, nu raspunde la chemarile noastre, nu se joaca, are parul zbarlit, mat si murdar (fara luciu), iar pielea este lipsita de elasticitate (cand ii strangem pielea intre degete, pliul facut de ea ramane ridicat, dupa ce ii dam drumul). Cainele nu manancii (ii lipseste pofta de mancare), are vomismente care se repeta in timp, pana nu mai are ce voma, este diareic sau e constipat. Ii curg ochii (dimineata se scoala cu pleoapele lipite, "ochii carpiti") si ii cade masiv parut. Deseori bea apa multa, mai ales atunci cand are febra. Scurgerile nazale, care pot aparea in unele boli infectioase (jigodie, viroze respiratorii), sau in alte boli ale aparatului respirator, sunt apoase, purulente sau cu urme de sange. Temperatura poate fi ridicata, depasind 41°C. In afetiuni respiratorii cainele tuseste, respiratia se acccelereaza, iar latratul este modificat. Mersul este greoi, nesigur, impleticit, iar in multe cazuri abia se mai poate deplasa. Uneori fecalele sunt subtiri, apoase, chiar
cu sange si limbrici, iar scaunele foarte numeroase în cursul zilei si noptii. Alteori cainele poate fi constipat. Urinarile pot fi dese si cu putina urina sau pot lipsi complet. Urina poate avea un aspect diferit de cel normal: tulbure (contine calculi în uroliliaza), de culoare galben-portocalie sau cu sange. Daca îi deschidem gura, putem constata, uneori, un miros urat, iar dintii au tartru si carii, mucoasa bucala fiind uscata si decolorata.
Cateodata cainele îsi linge cu insistenla una din labe. În aceste cazuri, un corp strain, adunat de firele de par dintre degete (în special la Caniche si Cocker), a intrat prin piele, sapand un tunel si transformand laba într-un imens abces. Cand se instaleaza starea de voma, cainele ia o pozilie specifica si, prin contractii abdominale, executa miscari de pompare a continutului stomacal. Pentru a preîntampina voma de preferabil este ca, înainte cu 30 de minute de urcarea în masina, sa i se administreze, rectal, un supozitor cu Emetiral sau Scobutil (de copil, sau jumatate din supozitorul de adult). Daca vomele se repeta în timp, cainele trebuie dus la un consult la medicul veterinar. (Este bine sa aveti acelasi medic pentru cainele dumneavoastra, deoarece, în acest fel, datele mai importante privind starile de boala anterioare vor fi cu siguranla cunoscute de doctorul curant.)
Starile de voma care contin urme de sange (sange necoagulat) presupun stari toxice grave (otraviri) cu produsi oxicumarinici, folosili frecvent în aqiunile de deratizare.
In caz de varsaluri banale (rau de masina, alimente nedigerabile etc.) este indicat ca, timp de 24 de ore, sa nu i se dea sa manance. În general, semnele de boala pe care le poate manifesta un caine sunt specifice unei anume maladii.
Daca sunteti mai mult ca sigur ca vi s-a îmbolnavit cainele, pana cand ajungeti cu el la medic, veti lua urmatoarele masuri:
- izolarea într-o camera (un spaliu sigur) a cainelui bolnav;
- alimentarea lui cu produse usor digerabile, cat mai multe lichide (ceai de menta si de musetel) ;
- masurarea temperaturii (seara si dimineata);
- administrarea de apa albuminata, apa clorofosfatata, carbune medicinal, în caz de o presupusa intoxicatie;
- cainele bolnav trebuie totdeauna vazut de un medic - nu va bazati pe cunostinlele dumneavoastra personale - si trebuie consultat de urgenta, nu "cand voi avea timp!"
- dezinfectia locului, unde a stat (a zacut) cainele bolnav, cu solulii antiseptice, creolina 5%, soda caustica 3%, alcool sanitar, detergenti, bromocet etc.
