„Cainii au evoluat in asa natura incat pot vedea bine atat la o lumina potrivita sau puternica cat si la una slaba, pe cand oamenii au vederea cea mai buna la lumina obisnuita. Nu putem sti totusi cu certitudine cat de buna este vederea cainilor la o lumina slaba, dar banuiesc ca nu sunt chiar atat de adaptati precum pisicile,” care pot vedea la o lumina de 6 ori mai slaba decat limita noastra. „Cainii”, continua Paul Miller, „pot vedea probabil intr-o lumina de 5 ori mai slaba decat pragul nostru de jos”.

    Cainii s-au adaptat in multe moduri pentru vederea la lumina slaba, spune Miller. O pupila mai larga permite receptia unei cantitati mai mari de lumina. Centrul retinei are mai multe celule sensibile la lumina, care functioneaza mai eficient intr-o lumina slaba. Iar cristalinul este situat mai aproape de retina, creand astfel o imagine mai stralucitoare pe retina.   

    Dar avatanjul cel mai mare al cainilor este tapetum-ul („tapetum lucidum” – tapiserie luminoasa - vezi foto dreapta). Tapetum lucidum este un strat reflectorizant situat în spatele sau chiar în retina multor vertrebrate. Reflectă lumina pe retină, mărind cantitatea de lumină disponibilă retinei. Are funcţia de a accelera reflexele necondiţionate. Desi tapetum-ul imbunatateste vederea la intuneric, el este totodata responsabil si pentru imprastierea unei parti din lumina ajunsa la ochi.   

    Tapetum-ul este motivul pentru care ochii cainilor stralucesc noaptea.