Abisiniana

Abisiniana este o pisica supla, cu un cap conic, urechi mari, ascutite si atente la cel mai mic zgomot, cu o tinuta imperiala, si niste ochi mari, migdalati, verzi sau aurii si expresivi. Are o tinuta gratioasa. Corpul abisinienei este alungit, puternic si musculos, iar membrele zvelte cu osatura fina. Coada este lunga si conica, terminandu-se cu un varf rotunjit de culoare inchisa. Labele sunt mici si rotunde. Marginile libere ale pleoapelor sunt de culoare inchisa scotand in relief ochii. Se povesteste ca femeile din Egiptul antic isi conturau ochii dupa modelul acestor pisici.

    Aceste pisicute au blana tarcata sau agouti, caracterizata prin benzi alternante de culoare pe lungimea firului de par. Culoarea mai deschisa sau cea de fond a firului de par se gaseste in apropierea pielii, astfel ca fiecare fir de par se termina cu un varf inchis la culoare. Acest model ii confera blanii, un aspect caracteristic tarcat. Parul este suficient de lung incat sa cuprinda 2-3 benzi. Sub forma literei „M” se poate observa un marcaj tot tarcat,  in frunte.

    Cele patru culori acceptate sunt: iepure (ruddy), sorrel (roib), albastra si bej. Au mai fost  selectionate inca doua culori liliachiu si cicolatiu. Culoarea alb este admisa numai pe obraji si in jurul buzelor.  Cea mai frecvent intalnita este de departe Abisiniana iepure.

    Argintiul (silver) este o culoare controversata dar este recunoscut de anumite asociatii. Dupa unii crescatori ca gena responsabila de efectul argintiu nu induce infirmitati de natura ereditara, in timp ce altii sunt de parere ca ea poate afecta coloritul iepure. In Europa, argintiul si multe alte culori sunt acceptate.

    Abisiniana este o pisica de talie medie (varietatea europeana cantareste aproximativ 4 kg, in timp ce varietatea americana are greutatea corporala cuprinsa intre 2,5 si 3,5 kg), cu forme echilibrate, nici foarte robusta,dar nici prea slaba. Aceste pisicute sunt extreme de agile si are muschi foarte bine dezvoltati, sunt puternice si rapide. Isi tine spatele usor arcuit si este inzestrata cu o eleganta nativa. Abisiniana are o tinuta regala, fiind supranumita chiar "printesa pisicilor". Aceasta rasa nu se adreseaza persoanelor care-si doresc pisici decorative sau celor care-si doresc pisici care se multumesc sa fie doar tinute in brate. Ele sunt curajoase, curioase si sociabile. Sunt foarte jucause si au un temperament echilibrat, fiind un animal de companie plin de afectiune. Mandra, dar nu dispretuitoare, aceasta pisica este rebela si nu se supune nici unei constrangeri, de-a lungul programului de selectie caracterul specificfelinelor antice fiind conservat. Se adapteaza usor conditiilor de exterior, deoareceare au un par bogat care o ajuta sa suporte temperaturile scazute din timpul iernii. Perfect capabila sa se descurce singura in orice situatie, ea este si un vanator bun. Abisiniana este independenta, dar stie sa se faca iubita si inteleasa atunci cand doreste sa obtina ceva sau sa atraga atentia.

    Se ataseaza doar de o singura persoana, ramanandu-i fidela intreaga viata.
   
    Nu suporta bine singuratatea si se intelege bine cu alte animale,   este extrem de jucausa, plina de viata, extrovertita si foarte dinamica fiind in actiune. Crescatorii spun ca aceste pisici consuma mult mai multa hrana decat suratele lor din alte rase.

    Abisiniana este o pisica "vorbareata" si miauna diferit, in functie de circumstante, atunci cand cere afectiune, mancare, atentie sau atunci cand isi exprima alte dorinte. Timbrul mieunatului are note foarte inalte si este deosebit de sonor.

    Gestatia dureaza 62 de zile.

    Femelele se pot reproduce de la 6 luni, dar este indicata ce-a de-a doua perioada a caldurilor, care survine la varsta de un an.

    Pisicile sunt foarte protectoare cu puii. In cazul in care simt ca exista vreun pericol, iar locul unde sunt ascunsi pisoii nu mai prezinta siguranta, Abisinienele isi vor muta pisoii unul cate unul, apucandu-i de ceafa si transportandu-i in alta parte. Uneori repeta aceasta miscare cu o insistenta acerba, pana cand se asigura ca nu mai exista nici un fel de pericol pentru ei. Spre deosebire de pisicile din alte rase, care dupa 40 de zile tind sa-si indeparteze puii Abisiniana ramane alaturi de acestia cel putin 60 de zile, ingrijindu-i. In general, un cuib de Abisiniana este constituit din 3-4 pisoi. Puii sunt foarte precoci si deschid ochii la numai 7-8 zile de la nastere. La varsta de 20 de zile, pisoii devin foarte activi, incep sa se joace deja, iar cu trecerea timpului, jocurile lor devin din ce in ce mai antrenante. Pana la varsta de trei luni, pisoiasii Abisinianei vor avea blana de culoare brun inchis, apoi, in doar o saptamana sau doua, incep sa apara marcajelespecifice, cu benzi colorate prezente pe fiecare fir de par.

    Abisinienele sunt pisici foarte „ocupate”, devenind plictisite si deprimate daca se plictisesc sau daca nu li se da atentie. Ele sunt atlete desavarsite cu labute dibace si foarte curioase. Abisiniana este o buna cataratoare, placandu-i sa supravegheze imprejurimile de la inaltime.

    Ele sunt tandre si loiale si sunt cele mai fericite cand are toata atentia dumneavoastra. Ea va deveni prietena, confidenta si si va va iubi neconditionat. Ea va va sustine cand sunteti demoralizati bucurandu-se cand sunteti fericiti.

    Abisinienele sociabile creandu-si legaturi puternice cu membrii familiilor lor. In lipsa acestora, se acomodeaza greu suportand cu dificultate viata departe de acestia, chiar daca despartirea dureaza doar cateva zile. Abisiniana adora spatiile largi, deschise si caminele cu membrii numerosi. Masculii sunt mai toleranti cu alte animalute de casa in comparatie cu femelele, asta datorandu-se faptului ca  ei sunt mai independenti in timp ce femelele sunt  mai posesive.

    Se adapteaza cu usurinta convietuirii cu cainii, unele exemplare legandu-si adevarate prietenii cu acestia.

    Abisinienele sunt pisici gurmande, dar nu lacome. Asta se datoreaza faptului ca sunt feline extrem de active si in consecinta mari consumatoare de calorii. Atata timp cat ele se mentin active, acest obicei al lor nu le va predispune la obezitate. In sens contrar, in situatiile in care ajunge sa se plictiseasca si sa devina comoda, consumul acesta ridicat de hrana poate deveni o reala problema. Din considerentele mentionate, dietele recomandate pentru acest tip de pisici sunt cele bogate in proteine si fibre si sarace in grasimi.

    Culoarea originala a pisicii abisiniene corespunde actualei culori salbatice( in Sua aceasta culoare este cunoscuta sub numele de ruddy).
Pisica abisiniana este un animal minunat si armonios format. Femela abisiniana are marime mijlocie, dar motanul este deosebit de musculos. Amandoi au labele picioarelor cu ligamente flexibile, lungimea picioarelor corespunde cu cea a corpului. Labele au forma fin ovala. Capul pisicii abisiniene de marime medie, frumos proportionat si cu contururi din cele mai fine evoca anticile statui egiptene de pisici. Fata are forma moderata de ic si este de dorit ca sa prezinte o mica adancitura la limita botului. Are o barbie puternica, nasul, nu este drept, de lungime medie si nu reprezinta semne de 'stop'. Urechile ei sunt foarte mari cu pete de culoare salbatice, mereu ridicate drept in sus ca semn de atentie necontenita. Are ochi intens chihlimbarii sau verzi, cu contur intunecat accentuat.

    Ochii Abinisienelor sunt mari, expresivi, bine deschisi, in forma de migdala si inconjurati de un chenar negru.Culoarea ochilor poate fi verde, chihlimbar sau alunie.unii crescatori pasionati ai acestei rase afirma ca indubitabil, culoarea ochilor se schimba dupa dispozitia pisicii si starea sa de sanatate.

     Urechile au o dezvoltare mijlocie, departate la baza si ridicate intr-o pozitie tipica, parca pentru a sesiza un eventual zgomot.Varful urechilor este usor rotunjit si uneori se intalneste la varful lor o tufa de mici peri, asemanator cu cei prezenti la ras.

    Gatul este bine dezvoltat, proportional si armonios, cu miscari elegante, ca de altfel ale intregului corp.

    Trunchiul este de talie mijlocie, lung si subtire, suplu si foarte bine proportionat, ancorat pe membre lungi si fine, dar ferme.Coada este lunga si de forma rotunda, ce se subtiaza spre extremitatea libera.Ea, ca de altfel intregul corp, este acoperita de un par des, ce imbraca foarte strans aceasta regiune.

     Abisiana tipica, este denumita "iepure"a avand in vedere culoarea sa si mai ales pigmentatia parului sub forma a 2-3 benzi inchise.Firele de par astfel colorate sunt distribuite pe toata suprafata corpului, fara a forma pete sau desene, dar pe regiunile inferioare au o culoare mai deschisa, ceea ce face ca roba sa fie de un brun spre roscat-inchis, asemanatoare iepurelui, de unde si denumirea.

    Dupa culoarea principala a robei se disting mai multe varietati de Abisiana, dintre care 8 sunt deja recunoscute oficial.

     Se considera defect simpla inelare a firuliu, precum si o suprafata alba intinsa pana la piept, precum si un inel inchis in jurul gatului, dungile de pe picoare, nas carn si lipsa conturului intunecat din jurul ochilor.
Trebuie sa stim ca ingrijirea zilnica a blanii  implica mai mult decat o simpla infrumusetare a  parului, in acelasi timp, intretinerea stimuleaza  circulatia sangvina, inlocuieste parul cazut cu  fire puternice si sanatoase si previne caderea  acestora. Pe langa aceste avantaje, nu trebuie  omis faptul ca timpul pe care il petreceti in

    Compania pisicii va contribui considerabil  la consolidarea relatiei dintre voi. De asemenea,  pieptanarea si perierea ajuta la depistarea si  tratarea eventualelor leziuni ale pielii si la indepartarea purecilor sau capuselor.

    Insa, pentru toate acestea, este foarte importanta tehnica pe care o adoptati. Este necesar sa studiati indeaproape comportamentul pisicii atunci cand incepeti operatia de toaletare. Astfel, invatati unde ii place sa fie periata, in zona capului, pe spate, in zona abdominala sau... pe coada. Desigur ca aceste zone nu sunt preferate de toate pisicile, care, de cele mai  multe ori, vor reactiona usor agresiv, mai ales daca insistati si apasati prea tare. De aceea, aceasta activitate trebuie practicata cu grija, delicatete si cu multa dragoste.

    Scurtarea ghearelor la fiecare 3-4 saptamani va vor mentine pisicuta intr-o  forma maxima.

Aspectul pisicilor Abisiniene, indiferent daca sunt in repaus sau miscare, este foarte seducator. Pisica vioaie, foarte dezghetata si de o inteligenta remarcabila faca dovada in acelasi timp a unei mari prudente fata de un obiect sau o persoana necunoscuta.

     Este un foarte bun companion, bland si afectuos, foarte atasat de stapan, caruia i se daruieste in totalitate, cu conditia de reciprocitate, altfel devine trista si uneori paraseste locuinta neprimitoare.

    Se vor evita perioadele lungi de timp in care pisica ramane singura, deoarece nu accepta singuratatea, dar in acelasi timp, nu este fericita nici cand mai exista mai multe pisici in aceeasi casa.

    Foarte jucausa, chiar la o varsta mai inaintata, se supune total stapanului, fara insa a accepta ridicarea tonalitatii vocii sau folosirea metodelor de constrangere inadecvate. Daca este tachinata cu insistenta, prefera sa paraseasca locul decat sa riposteze sau sa-si manifeste atitudinea sa rea.

     Aceasta pisica are nevoie de spatiu pentru miscare, iar daca este crescuta intr-un apartament, este indicat sa-i oferim posibilitatea de a circula fara restrictie dintr-o camera intr-alta.

     Deoarece ii place sa contemple totul de la inaltime, sa nu ne miram daca o vom vedea pe dulap, iar daca beneficiem si de gradina, atunci va fi extrem de fericita sa poata sa se catere prin copaci si sa sara cu o mare dexteritate si suplete de pe o creanga pe alta.
    
    Din numeroase varietati ale rasei Abinisiene, putem enumera cateva care sunt mai importante si mai raspandite si anume: Abisiniana albastra, Abinisiana bej, la care se mai pot adauga cele ciocolatii, galbene, aurii, agutty etc.

    Abisinienele sunt pisici robuste si sanatoase, dar sunt predispuse gingivitei. Daca aceasta este netratata, poate progresa catre o periodontita multa mai severa putand ajunge chiar pierderea dintilor., Afectiunea dentara netratata poate deteriora starea de sanatate generala a  pisicii. Cu ajutorul controalelor periodice si detartrajului profesional, aceasta problema poate fi inlaturata.
   
    Amiloidoza este o afectiune considerata a fi ereditara si care afecteaza rinichii, precum si deficienta in piruvat kinaza, care induce anemie.

    Ele sunt  predispose la  luxatii si atrofii retiniene progresive.

    Sindromul urologic este intalnit la masculi, motiv pentru care trebuie avuta o atentie sporita asupra alimentatiei si a aparitiei eventualelor dificultati de urinare.

    Se recomanda ca dupa varsta de 6-8 ani, chiar unui animal sanatos, sa i se  faca un control de rutina si cateva investigatii (radiografie, ecografie, analize de sange si urina) pentru a depista din timp eventualele sensibilitati si pentru a incerca remedierea acestora.

    Abisinienele traiesc 12-15 ani.

    Este bine sa stiti ca puiul de pisica este cel mai usor de acomodat cu sesiunile de pieptanare si periere. El va reactiona nefavorabil, va fi speriat si va cauta un loc sa se ascunda, departe de perie ori pieptene. Cu multa rabdare din partea dumneavoastra, el va percepe manevra de toaletare ca pe ceva obisnuit, placut si odihnitor. In timp, se poate intampla ca, fara ca voi sa faceti vreun gest, pisica devenita adult sa va ceara ea insasi sa o periati.

     In general, pisicile cu par scurt trebuie periate de doua ori pe saptamana, pe cand pentru cele cu par mediu si lung toaletarea trebuie facuta in fiecare zi, in functie de lungimea si grosimea firului de par.

    Frecventa penajului depinde de o serie de factori, cum ar fi textura si lungimea firului de par, temperamentul pisicii, etc.

     De obicei, nu este necesar sa faceti baie unei pisici cu par scurt, decat in cazul in care blana s-a murdarit foarte tare sau este acoperita cu substante pe care nu doriti sa le ingereze. Pisicile cu par lung trebuie spalate cu regularitate, deoarece pot intampina greutati in a-si spala singure blana. Daca insa sunteti proprietarul unei pisici cu pedigree, cereti sfatul unui crescator, care va va indica modalitatea corecta de toaletare a blanii. Nu omiteti faptul ca pregatirea pisicii de rasa pentru expozitii implica o procedura suplimentara de ingrijire complexa, inceputa cu cateva saptamani inaintea show-ului. Tinand cont de toate aceste aspecte, veti hotari frecventa cu care puteti intretine parul pisicii. Este bine sa va stabiliti un program fix de ingrijire, in functie de timpul liber de care dispuneti.

     Pieptanati cu grija in directia de crestere a firului de par, pentru a netezi suprafata si pentru a  descalci eventualele noduri.

     Daca parul pisicii este foarte incurcat si nu poate fi descalcit, nu insistati si, cu ajutorul unei foarfece, taiati cu grija  nodurile formate. Nu uitati ca pieptanarea pisicilor cu par lung trebuie realizata cu un pieptene cu dinti rari si apoi cu unul mai des. Daca pisica are parul prea aspru sau naparleste, iar actiunea de pieptanare ii provoaca disconfort, este indicat sa apelati la ajutorul unui specialist, care va va indica cel mai potrivit mod de toaletare.

     Ca si pieptanarea, perierea se realizeaza in sensul cresterii firelor de par. Aceasta va ajuta la indepartarea firelor moarte, a impuritatilor si la descalcire. Dupa ce ati curatat cu atentie si rabdare blana pisicii, urmatorul  pas este netezirea suprafetei cu ajutorul unei manusi speciale pentru periere si masaj, care contribuie totodata la distribuirea uniforma a sebumului pe toata suprafata blanii.

    La marea majoritate a pisicilor, fiecare dintre cele doua labe anterioare are 5 degete, 5 pernite, 5 gheare si 2 pernite centrale: o pernita metacarpiana si una carpiana, care este mai mica decat prima. Degetul dispus cel mai inspre interior, neopozabil, se comporta la fel ca degetul mare la oameni, in cazul pisicilor el ajutand la apucare si catarare. Laba se poate roti inspre interior, usurand inhatarea prazii. Fiecare laba posterioara, la fel ca si cele anterioare, are degete, pernite si gheare, de aceasta data în numar de 4, precum si o pernita metatarsiana. Pisicile cu polidactilie pot avea unul sau mai multe degete in plus, de obicei la membrele anterioare si, in foarte rare cazuri, la toate cele 4 labe. In general, aceste degete nu cauzeaza probleme si dau labutei aspectul unei manusi uriase. Pielea de pe fiecare pernita, avand o grosime de aproximativ 1,2 mm si o textura aspra, asigura protectia la contactul cu suprafetele dure, echilibrul pe cele alunecoase si un mers silentios. Pisicile isi folosesc aceste pernite hipersensibile pentru a investiga temperatura, marimea, textura si forma obiectelor necunoscute. Mai intai, animalul se va apropia de obiect si va avea o usoara tentativa de a-i atinge, urmata de una mai curajoasa, care de obicei este foarte rapida si care poate preceda adulmecarea "prazii".

    In timp ce pisica se afla in miscare,  corpusculii pacinieni  (senzorii aflati in derma si in straturile de grasime prezente in pernite) transmit informatii catre creier, referitoare la orientarea si pozitia animalului. Acesti senzori pot detecta cele mai fine vibratii, fiind coordonati cu celelalte simturi, pentru ca pisica sa poata localiza si urmari potentiala prada.Glandele sudoripare ecrine, aflate numai in pernite, secreta un lichid apos, care face ca pisica sa lase urme umede, acest fenomen având loc mai ales atunci cand este foarte cald sau cand animalul este speriat.

    Nu subestimati labele pisicii, pentru ca, desi acestea va pot atinge usor pe obraz atunci cand o alintati, ele ascund niste veritabile arme.Formate din cheratina (aceeasi proteina care intra si in alcatuirea stratului extern al pielii), ghearele - care sunt considerate parte componenta a pielii, si nu a scheletului - sunt ferm imbinate cu oasele terminale ale degetelor, printr-un ligament elastic dorsal. Ele sunt retractabile si de obicei ascunse de straturi de piele sub pernite. Muschii flexori ai degetelor ajuta la extensia tarsienelor si, implicit, la "impingerea" spre exterior a ghearelor, gata de atac, aparare, sau poate de un simplu scarpinat. Ghearele se afla in crestere continua si, chiar daca unele pisici si le pot intretine prin exersarea lor pe diverse suprafete, se recomanda sa fie taiate, pentru a preveni zgarierea mobilei sau a pielii dumneavoastra. Pentru aceasta operatie este de preferat un cleste special, in locul unei foarfeci obisnuite, pentru a se evita sectionarea venei aflate in fiecare gheara. Pernitele sunt atat de sensibile la atingere, incat pisicile nu suporta contactul direct cu ele. Daca insa animalul dumneavoastra va permite acest lucru, considerati-va norocosi si rasplatiti gestul cu o mangaiere tandra.

    Abisinienele au inspirat arta moderna, imaginea lor putand fi intalnita atat pe timbrele postale, cat si pe micile sau marileecrane. Walt Disney a contribuit foarte mult la popularizarea rasei, alegand ca vedeta principala a filmului "Pisica din spatiul extraterestru" o Abisiniana.
Somaleza - Abisiniana cu par lung. In trecut, printre puii nascuti de o pisica Abisiniana - pe atunci mult mai corpolenta decat exemplarele din prezent - existau si pisoiasi cu blana matasoasa semilunga. Crescatorii insa ii considerau greseli genetice si nu le acordau prea mare atentie. Gena responsabila de parul lung provine din incrucisarile efectuate intre Abisiniene si Persanesau pisici Angora.

    Comparativ cu alte rase feline, Abisiniana mananca foarte mult si are un apetit uluitor. Este indicat sa urmariti cu atentie cantitatea de hrana ingerata de pui, pentru a evita indigestia. Pisicile adulte, de regula, invata singure sa-si adapteze programul alimentar, consumand exact atata hrana cat le este necesara. Avand in vedere ca sunt pisici deosebitde active si ard rapid caloriile, Abisinienele au nevoie sa consumesi suplimente nutritive bine echilibrate, special concepute pentru modul lor de viata. Este recomandabil sa le dati hrana uscata si sa le schimbati frecvent apa, pentru ca pisicile sa nu se deshidrateze. Odata cu varsta si cu incetinirea metabolismului, Abisinienele incep sa manifeste tendinte de ingrasare si sa duca o viata sedentara, motiv pentru care este indicata administrarea dietelor speciale sarace in grasimi, dar bogate in proteine si fibre.

    Intretinerea unei pisici Abisiniene nu este deloc dificila, deoarece sunt pisici robuste, sanatoase si se pot ingriji foarte bine si singure. Blana lor este matasoasa, foarte lucioasa, scurta si sta lipita de piele,astfel incat nu necesita perieri prea dese, cu exceptia perioadelor in care pisica naparleste.  Abisiniana, posibila descendenta a pisicilor venerate de egiptenii antici, este o pisica viu colorata, binecunoscuta pentru energia si modelul pestrit frapant. Abisiniana a devenit populara in randurile iubitorilor de feline domestice carora le plac pisicile active si jucause. Viata alaturi de o abisiniana nu este niciodata plictisitoare.

    Putin mofturoasa se multumeste cu aproape toate componentele alimentare ale ratiei omului, dar le prefera totusi pe cele proaspete sau conservate de origine animala.

    Pisica abisiniana este una dintre cele mai stravechi pisici, daca nu tocmai cea mai straveche pisica domestica. Pisicile abisiniene sunt pisici Agouti perfecte, desi, de obicei- chiar si in crescatoriile cele mai bune- apare cate o exceptie cu dungi pe picioare. Dintre toate rasele cunoscute seamana cel mai bine cu Felix Caffra, are chipul pisicii primitive. Sidney Denha, a numit-o 'copilul lui Dumnezeu' dand astfel respectul cuvenit asemanarii pisicii egiptene zeificata odinioara.

    Asemenea animalelor sfinte ales lui Bastet, pisica abisiniana de astazi este urmasa pisicii nubiene spalacite.

    Aceste dungi le-au fost transmise fara indoiala de la pisicile nubiene.

    Lordul Robert Napier a adus in Anglia din Abisinia (nubia) cu ocazia unei expeditii militare o pisica pe care a botezat-o Zula (Zula se numea portul in care a debarcat regimentul)
Despre deceniile care au urmat nu se stiu prea multe lucruri. Problema este- controversata- in afara de Zula au mai ajuns sau nu alte exemplare in Anglia. Dar se stie cu certitudine ca Zula a fost imprecheata cu motani pestriti britani cu par scurt.
   
    In anul 1882, pisica abisiniana a fost recunoscuta ca rasa de sine-statatoare, dar in Anglia inca nu s-a descoperit deocamdata nici un exemplar care sa corespunda descrierii. Clubul pisicii abisiniene, Abyssinian Cat Club s-a infiintat abia in anul 1929. Standardul stabilit atunci este valabil si obligatoriu pana astazi pentru centrele de reproducere.

    Eleganta primara naturala sesizata si atat se admirata a pisicii din statuile egiptene lipseste cu desavarsire la urmasi in urma incrucisarii exemplarului Zula cu motanii pestriti. Si-a recastigat aspectul fizic coplesitor abia mai tarziu, dupa incrucisarea de optiune cu pisici siameze

    Exista mai multe versiuni asupra acestor pisici. Unii spun despre originea acestei rase ca ar fi aparut in Africa, facand legatura cu numele si asemanarea cu pisica domesticita din Egiptul Antic. Abisinienele ar fi aparut pe coastele Oceanului Indian si in Asia de Sud-Est si au fost aduse in Europa de catre marinari. Pisici avand blana pestrita sunt cunoscute din secolul al XlX-lea in Marea Britanie si erau supranumite bunny-cat, pisici-iepure, si asta datorita coloritului asemanator cu acela al iepurelui de campsau al unor varietati de iepure de casa. Primul exemplar este mentionat la o expozitie de pisici din anul 1874, in catalog el este inscris ca "Zula,proprietatea capitanului Barrett-Lennard. Aceasa pisica a fost adusa din Abisinia la sfarsitul razboiului". Trupele britanice au parasit teritoriul Etiopiei de azi in luna mai a anului 1868, astfel incat este posibil ca stramosii rasei sa fi avut origini africane, in orice caz, selectia moderna si elaborarea standardului s-au efectuat in Marea Britanie, unde rasa a fost recunoscuta oficial in anul 1882 si prezentata sub numele actual la expozitia de la Crystal Palace din Londra, in anul urmator. Dupa ce, la inceput, a avut o raspandire rapida, rasa a intrat intr-un con de umbra din cauza celor doua razboaie mondiale, iar selectia s-a reluat abia in a doua jumatate a secolului al XX -lea. Varietatea asemanatoare iepurelui de camp (Usual) a fost prima admisa din punct de vedere al standardului, fiind si astazi cea mai raspandita in Europa, tonalitatea sorrel a aparut in anul 1887, dar a fost recunoscuta abia in anul 1957, iar in anul 1975 a fost acceptat coloritul albastru. Acum cativa ani au fost recunoscute si varietatile fawn si silver.

    Feline asemanatoare Abisinienelor au fost intalnite in India, Grecia,Egipt. Picturi ce reprezinta feline domestice asemanatoare Abisinienelor au fost descoperite in mormintele egiptene. Una dintre aceste opere,cea mai semnificativa, a fost descoperita in mormantul lui Nebamun,in Teba, datand din anul 1450 i.Ch.

    In anul 1887 se naste prima pisica Abisiniana roscata, care insa nua trezit prea mult entuziasm si a fost inregistata ca avand culoare neregulamentara. In primul registru al pisicilor, publicat in 1898, esteinscrisa o femela numita Gondar, de culoare roscata, ai carei parinti eraumotanul Bootle si pisica Pealtie. In anul 1912 a fost publicat "RegistrulCelor cu Sange Pur" in care erau inscrise doar Abisiniene argintii,gri si maro. In 1937 profesorul H.C.Brook defineste Abisiniana astfel:"...un exemplar de calitate trebuie sa semene cu o pisica egipteana, transformata insa de-a lungul generatiilor domesticite. Dupa moartea pisicilor Bootle si Pealtie, nici o alta Abisiniana nu a mai atinscalitatea lor exceptionala.

    Desi nimeni nu stie cand si unde a aparut pentru prima data abisiniana, povestirea cea mai des vehiculata sustine ca rasa pe care o stim noi astazi ar fi descendenta directa a pisicilor sacre venerate de egiptenii antici acum 4000 de ani in urma. Intr-adevar, abisinienele seamana foarte bine cu pisicile reprezentate in picturile murale si sculpturile vremii, dar nu exista nicio evidenta directa care sa ateste ca aceste feline sunt direct inrudite cu acele feline venerate de egipteni. La un moment dat s-a emis afirmatia potrivit careia abisiniana seamana foarte bine cu pisica salbatica africana. Nimic mai adevarat. Dar descendenta din aceasta nu a fost inca confirmata.

    Abisiniana numita Zula a fost transportata din Abisinia (astazi Etiopia) in Anglia la sfarsitul razboiului abisinian, in 1868, potrivit cartii doctorului Gordon Staples, Cats - Their Points, din 1874, dar ipoteza potrivit careia aceasta pisica ar fi fost originara din acea regiune este inca discutabila. Unii sunt de parere ca abisiniana a fost recreata in Anglia din rasele britanice existente. Altii cred ca abisiniana din zilele noastre descinde dintr-o varietate de pisici descoperite in sud-estul Asiei. Cele mai recente cercetari indica coasta Oceanului Indian dintre Singapore si Ceylon ca fiind patria abisinienei si atesta ca aceasta este una dintre cele mai vechi rase de pisici si probabil cea mai apropiata de pisica salbatica dintre toate rasele pure din lume.

    Primele abisinienele au fost importate in America de Nord din Anglia la inceputul anilor 1900, dar pisicile care urmau sa devina fondatorii ai rasei pe care o stim noi astazi nu si-au facut aparitia pana la sfarsitul anilor 1930. Abisiniana si-a castigat popularitatea incetul cu incetul astfel ca astazi ea este a treia rasa de pisici cu parul scurt ca si popularitate, potrivit registrelor Cat Fancier’s Association.

    Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele asociatii si organizatii internationale: American Association of Cat Enthusiasts (AACE), American Cat Association (ACA), American Cat Fancier's Association (ACFA), Canadian Cat Association (CCA), Cat Fanciers' Association (CFA), Cat Fanciers' Federation (CFF), The International Cat Association (TICA), United Feline Organization (UFO), FiFe (Federation Internationale Feline) si Asociatia Felina Romana (AFR). . Chiar daca radacinile acestei rase se gasesc in Etiopia de astazi, originea pisicii este engleza.Ea este rezultatul incrucisarilor dintre un mascul Zula, provenit din Etiopia si Europeana gri-inchis.Este o rasa care a fost recunoscuta oficial din anul 1926, dupa care s-a perfectionat in mod continuu pana la forma intalnita astazi.

    Rasa de pisica Abisiniana este una cu o armonie aproape perfecta, se caracterizeaza printr-un cap usor triunghiular, relativ lung si delicat.Nasul are o dezvoltare armonioasa, de culoare inchisa si prevazut cu o bordura subtire si neagra.

    In anul 1963, Asociatia pentru Pisici Abisiniene a cerut consiliului clubului sa recunoasca exemplarele roscate ca apartinand rasei. Recunoasterea varietatilor coloristice a avut loc relative recent. Consiliul clubului britanic al rasei a stabilit anumite norme obligatorii inainte de recunoasterea varietatilor respective. Astfel, pentru ca varietatea respectiva sa primeasca recunoasterea trebuie ca timpde trei generatii succesive sa se nasca pisici argintii din parinti cublana argintie si pisici galben-brun din exemplare de aceeasi culoare. In1975 britanici au recunoscut Abisiniana albastra, iar in 1980 Abisinianalila si ciocolatie.
In prezent, Abisiniana este una dintre cele mai populare rase de pisici,mai raspandite fiind varietatile rubinii, roscate si srel (de un roscatmai diluat).
Varietatile albastre si galben-brun sunt recunoscute de toateasociatiile feline din lume, dar numai unele registre accepta Abisiniene argintii. Asociatia britanica (GCCF) a inregistrat nu mai putin de 23 de varietati coloristice, inclusiv ciocolatie si tortoiseshell(baltata).